giovedì 17 novembre 2022

COSE DA NINTE… di Maria Dho Bono


Ma in belu frescu cume au Funtanin,

u intrava dae fenestre spalancae,

purtandu in bon audù de rumanin,

 

baixaricò, erba Luisa e menta,

dai vasi tüti in fira in sce u barcun

e che me maire, a tütu sempre atenta,

a çimava e a puava a fin stagiun.

 

Vegniva dau carrugiu in gran burdelu

de chi zügava ae biglie e chi au balun

e intantu, cian cianin, surve u furnelu,

cöixeva burbutandu u menestrun…

 

 

 

Maria Dho Bono – Dialetto di Ventimiglia

 

 

COSE DA NULLA…

 

Ma un bel fresco come al Funtanin,

entrava dalle finestre spalancate,

portando un buon odore di rosmarino,

 

basilico, verbena e menta,

dai vasi tutti in fila sulla finestra

e che mia madre, a tutto sempre attenta,

spuntava e potava a fine stagione.

 

Veniva dal vicolo un gran rumore,

di chi giocava a biglie e chi al pallone

e intanto, pian pianino, sopra il fornello,

cuoceva borbottando il minestrone… 


Nessun commento:

Posta un commento