In sci u lüxente cian de l’Argentina,
Duve ciü durse e ümeru d’arena
U s’abanduna au bàixu d’a marina,
ti destendi u to corpu de
sirena.
Daa Barma nome ti hai, a tü veixina,
Covu, in tempu, aa marmaia
saracena,
E avù Santuariu aa Vergine
Divina,
De pïa sulu urnau pàixe serena.
L’invernu ai tœi giardin
sciure u ghe dà,
E l’estae aa to spiagia a sedüxente
Belessa, che ciü splendida u
t’aa fa,
Da paré d’òuru, u su, tostu
ch’u nasce:
Cuscì che, a giüstu urgœiu d’e to gente,
A te
fa esse ina «segunda Arasce».
Vincenzo Jacono –
Dialetto sanremasco
ARMA DI TAGGIA
Sul lucente piano dell’Argentina,
Dove più dolce e morbido di sabbia
Si abbandona al bacio del mare,
Distendi il tuo corpo di sirena.
Della Barma hai il nome, hai tu vicina,
Covo,
un tempo, alla marmaglia saracena,
E
adesso Santuario della Vergine Divina
Di
pia pace serena solo ornato.
L’inverno
ai tuoi giardini fiori da,
E
l’estate alla tua spiaggia seducente
Bellezza,
che più splendida te l’ha fatta
Da
sembrare d’oro, il sole, quando nasce:
Così
che, al giusto orgoglio della tua gente,
Ti
fa essere una «seconda Alassio».






