A l’éiru
cuntenta
cun tü,
p-i töi bàixi, e caresse, u
tò amù…
Ti l’éiri sinceru,
ma avù,
che ti sei andau via
lascendume sula
e riendu de mi,
a te odiu,
a
te
odiu
e ciache giurnu ch’u passa
ê te
odiu ancura de ciü!
E tü, lüna, lasciü
che ti giöghi a ratu-ratin
tra
gnivure scüre
ch’i
se scurre int’u ventu,
vaghe
ê dì
che
de léi
a
nu me cüru
e
che avù,
ch’ê
ghe portu rancù,
ê
sun ascàixi cuntenta
de
‘stu so tradimèntu!
Dighe
tütu lolì,
ma
nu faghe capì
ch’ê
t’u-u digu ciangendu…
Vincenzo
Balbis – Dialetto di Sanremo
TRADIMENTO
Ero
contenta
con
te,
per
i tuoi baci, le carezze, il tuo amore…
Tu
eri sincero,
ma
ora
che
sei andato via lasciandomi sola
e
ridendo di me,
ti
odio,
ti
odio
e
ogni giorno che passa
ti
odio ancora di più!
E
tu, luna, lassù
che
giochi ê rimpiattino
tra
nuvole scure
che
si rincorrono nel vento,
vagli
ê dire
che
di lui non mi curo
e
che ora,
che
gli porto rancore,
sono
quasi contenta
di
questo suo tradimento!
Digli
tutto ciò,
ma
non fargli capire
che
te lo dico piangendo…
Nessun commento:
Posta un commento