domenica 18 luglio 2021

TIRA’ A MANEGA di Costanza Modena

 

Cande e scöre i finiva, in te l’estai,

de spessu u me tucava fa i travaj;

tirà a manega, cume u l’eira udiuuzu,

ure au su, cume in gatu rascuuzu.

 

I ganöfari i aixeva ina gran sé,

u su u bruixava, i se amarutiva;

de longu u se travajava pe’ puré

avé ciante gajarde ch’i cresceva.

 

Nui agiütaimu, sensa lamentasse.

U gh’eira u giögu, ma fina u travaju,

ch’u l’eira tirà a manega in te spresce,

sensa faghe fa ceghe, sempre u ruju!

 

Me sö a vuixeva de longu aigà:

“A ün ti ghe ne dai, a in autru ren,

dime tü, se u l’è in bon travajà,

ascì a manega, ti nu sai tirara ben!”

 

Mi a l’aixevu vöja de scapà,

lasciaghe tüta a manega imbrujà:

ch’a s’arangiasse, chela brunduruna,

cume ela u nu gh’eira mai nisciüna!

 

A pensaivu a tüti i mei cumpagni

ch’i eira beli patanüi a a marina:

eli i nu aixeva mancu ina ciantina,

i puixeva giügà fina a sent’agni!

 

Ma candu, a setembre, ste ciantete

i cumensava a cresce, a verdezà,

me maire a me dixeva: “Che cuzete

a te purerò st’invernu acatà!”

 

 

 

Costanza Modena – Dialetto di Sanremo

 

 

TIRARE LA GOMMA (per irrigare)

 

Quando le scuole finivano, in estate,

spesso mi toccava fare dei lavori:

tirare la gomma, come era odioso,

ore al sole come un gatto rognoso.

 

I garofani avevano una gran sete,

il sole bruciava, le piante si ammalavano,

si lavorava sempre per poter

avere piante robuste, che crescessero bene.

 

Noi aiutavamo senza lamentarci.

C’era il gioco ma anche il lavoro,

che consisteva nel tirare la gomma nei passaggi a monte della fascia,

senza farle fare pieghe ( che avrebbero impedito il passaggio dell’acqua)

e con il getto continuo.

 

Mia sorella voleva sempre innaffiare:

“A una pianta gliene dai, a un’altra niente,

dimmi tu se è un bel lavoro,

anche la gomma non la sai tirare bene!”

 

Io avevo voglia di scappare,

lasciarle tutta la gomma imbrogliata:

che si aggiustasse, quella brontolona,

brava come lei non c’era mai nessuna!

 

Pensavo ai miei compagni

che erano belli nudi al mare,

loro non avevano neanche una piantina

potevano giocare per cento anni di fila!

 

Ma quando, a settembre, quelle piantine

cominciavano a crescere, a verdeggiare,

mia madre mi diceva: “Che belle cosette

ti potrò comprare, quest’inverno!”


1 commento:

  1. Fantastica avu i garofani in nu se coglie ciu..u mercau de scure a ventemiglia a nu esiste ciu.....cume in sun scangia i tempi...

    RispondiElimina