mercoledì 25 novembre 2020

MÉSCHÌN di Roberto Rovelli

 

Testàrda; a t’à fau arragià; desubedìu.

Cuscì a nu’ va; a nu’ pö cuntügnà.

Ti devi mustràghe chi l’è u bacàn,

chi cumanda, chi gh’à e braghe,          

sautrementi ti pèrdi tütu u réspeitu.             

 

Fra ragli e acüse, a tòu ràgia a munta:

càussi, pügni, mascàe e runsui.           

Ciü a ciagne e ciü a prega, ciü t’incaini:

lèrfi scciapài, nasu insanghenàu,                                                                 

in ögliu pistu, magunaüre e negrui.      

 

Ansciandu infin ti miri, cu’ina grimàsa,     

l’eféitu d’a tòu füria: in corpu ch’u süstra         

arevérsu ai tòi pei. Leçiùn imparà!          

Ti te senti turna in ömu, chi cumanda...

ma ti sei noma in vigliàcu... che méschìn!

 

 

 

Roberto Rovelli – Dialetto de La Mortola

 

 

MESCHINO

 

Testarda; ti ha fatto arrabbiare; disubbidito.

Così non va; non può continuare.

Devi mostrarle chi è il padrone,

chi comanda, chi porta i pantaloni,

altrimenti perdi tutto il rispetto.

 

Fra grida ed accuse, la tua rabbia aumenta:

calci, pugni, schiaffi e spintoni.

Più piange e più supplica, più t’infuri:

labbra spaccate, naso insanguinato,

un occhio pesto, ammaccature e lividi.

 

Ansimando infine ammiri, con un sogghigno,

il risultato della tua furia: un corpo che singhiozza

riverso ai tuoi piedi. Lezione imparata!

Ti senti nuovamente un uomo, chi comanda...

ma sei soltanto un vigliacco... che meschino!


Nessun commento:

Posta un commento