domenica 8 novembre 2020

E VITIME DA MARINA di Vincenzo Jacono

 
Buiabassu


I pesci e d’àutre bestie de marina,

A diferènsa di cristiai, i san za

De che morte i spirisce inta cuxina:

Da sarpa a fin a l’è au furnu, imbarsamà.

 

L’aragusta a finisce belurina

In maiunese, a treia, infarinà,

In paëla, u gianchetu in menestrina,

A buga inte l’aixeu, l’anciua sarà.

 

Tütu u pesciu da scœiu u va in ciupin,

O a buiabassu, u grùngaru a zemin

E ascì a murena, e u purpu, prima ancù,

 

D’andà a stüfau, i u stüfa cu u turtù.

Chi fasse morte au natürale, infin,

Nu gh’è che u mùsculu, a patela e u zin.



 

Vincenzo Jacono – Dialetto di Sanremo

 

 

LE VITTIME DEL MARE

 

I pesci ed altre bestie del mare,

A differenza dei cristiani, sanno già

Di che morte spirano in cucina:

Della salpa la fine è al forno, imbalsamata.

 

L’aragosta finisce bella bella

In maionese, la triglia, infarinata,

In padella, l’avannotto in minestrina,

La boga nell’aceto (in agliata), l’acciuga salata.

 

Tutto il pesce da scoglio va in caciucco,

O in zuppa di pesce, il grongo a zimino

E anche la murena, e il polpo, prima ancora,

 

Di andare a stufato, lo stufano col tortoio.

Che faccia morte naturale, infine,

Non c’è che la cozza, la patella e il riccio.


Nessun commento:

Posta un commento