A to
Burgà a l’è stà che, fàita ardia
A San
Nicola, in cumüniun d’idea
Cu i tœi fiœi marinenchi d’in
Arzìa,
L’ha dau plasma de vita a Burdighea.
De cuntadin e pescaui de rëa
A l’èira, alura, a to sència famia,
Che d’a türchesca a fren lürca cuvëa
De tante turre armae s'èira garnia.
Ma avù cun e to sciure ti hai bèn stà;
E se u vantu d’avé tü, ava pecina,
Cunsepiu dau to sen a to regina
Te dà giüsta ambissiun, piaxé te dà
Ascì u regordu, sempre a tü veixin,
D’avé avüu Carlu Bota burghetin.
Vincenzo Jacono – Dialetto sanremasco
BORGHETTO SAN NICOLÒ
La tua borgata è stata che, fatta ardita
A San
Nicolò, in comunione di idea
Con i tuoi figli marinari
dell’Arziglia,
Ha dato plasma di vita a Bordighera.
Di contadini e pescatori di
rete
Era, allora, la tua unica
famiglia,
Che della scorribanda turca a freno tiene la voglia
Di tante torri armate era
guarnita.
Ma adesso con i tuoi fiori
hai benessere;
E se il vanto di avere tu,
ava piccola,
Concepito dal tuo seno la
tua regina
Ti dà giusta ambizione,
piacere ti da
Anche il ricordo, sempre a te vicino,
D’aver avuto Carlo Botta
borghettino.

Nessun commento:
Posta un commento