Duminand’a marina,
A Roca de Mùnegu
Irràdia sci’ u mundu.
Sete seculi fà,
I omi de Maliçia
Àn piyau u castelu genuese
Per fundà u nostru paise.
Ün vilage è nasciüu,
Ün castelu è spariu,
A gherra, a pesta,
Mentùn, Rocabrüna,
E Funtana-Veya,
U Principatu à prùn
scangiau.
Ma a Roca se drissa sempre
ailà,
E a nostra patria viverà
Tantu ch’u prutetù
D’u celu d’u Mediterràneu
Serà cun u so pòpulu.
Arthur Pucnik-Danty –
Dialetto monegasco
Poesia che ha partecipato al
XIX Premio letterario di Poesia dialettale “Giannino Orengo” di Dolceacqua –
Ediz. 2024
LE ROCHER
Dominant la mer,
Le Rocher de Monaco
Rayonne sur le monde.
Il y a sept siècles,
Les hommes de Malizia
Ont pris le château gênois
Pour fonder notre pays.
Un village est né,
Un château a disparu,
La guerre, la peste,
Menton, Roquebrune
Et Fontvieille,
La Principauté a beaucoup
changé.
Mais le Rocher est resté où
il est,
Et notre patrie vivra,
Tant que le protecteur,
Du ciel de la Méditerranée
Sera avec son peuple.
Nessun commento:
Posta un commento